©  INSTITUTUL DE CERCETARE IN PERMACULTURĂ DIN ROMÂNIA

  • Facebook - White Circle

Termenul “Permacultură” dezvoltat în anii ‘80 de David Holmgren & Bill Mollison de la Universitatea din Tasmania, Australia, făcea inițial referință la un sistem peren, integrat, evolutiv și rezilient de plante și animale folositoare omului: o adevărată  “agricultură permanentă”. 

După ce a devenit clar că orice interacțiune a omului cu mediul și resursele naturale este puternic marcată de specificul și complexitatea civilizației și culturii umane accentul  se mută către latura socială. ( “cultură permanentă”)

Permacultura este o știință de design multidisciplinară bazată pe un set de etici economice (Redistribuirea Surplusului), ecologice (Grijă față de pământ), social-culturale (Grijă față de oameni) și principii de proiectare concretizate din observarea tiparelor și energiilor naturale, puse în relație cu formele de organizare și dezvoltare comunitară a culturii umane în așa fel încât să permită coexistența în abundență și echilibru a omului cu mediul în care trăiește.

Viziunea permaculturii este atingerea echilibrului dintre om și natură și implementarea de sisteme de trai regenerativ, abundent, în comunitate.

 

ETICILE PERMACULTURII

ETICILE PERMACULTURII

Eticile permaculturii reprezintă “regulile jocului”, sunt acele unelte conceptuale, reguli, norme și mecanisme de conduită culturală care ghidează procesul de design și luare a deciziilor spre o cultură regenerativă, abundentă, echitabilă.

 

Eticele permaculturii, grija fața de pământ, grija fața de oameni și limitarea consumului, promoveaza protejarea tuturor formelor de viată de pe planetă. Ne ”obligă” să ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre. Putem alege să fim parte din problemă sau din soluție.

1. Grija față de Pământ

   Mare parte a lumii trăiește o aparentă epocă de aur a beneficiilor și avantajelor civilizației contemporane (energie ieftină și disponibilă, bunuri de consum variate), fără însă a ține cont de efectele nefaste ale acestui stil de viață asupra sistemelor ecologice, a cărei  consecință este pierderea capacității naturii de a susține viața.

   Grija față de pământ cuprinde toate preocupările care au ca scop bunăstarea planetei, protejarea ecologiei și biodiversității, grija activă față de un sol viu, fertil, permeabil, bogat în materie organică.

Stă în puterea noastră să alegem un mod de acțiune etic și responsabil care  contribuie la sănătatea noastră și a planetei, sau unul iresponsabil, care pune în pericol calitatea vieții generațiilor viitoare.

La nivel individual putem impacta pozitiv prin acțiuni simple precum: sprijinirea agriculturii regenerative, donații către inițiative de antreprenoriat etic, cumpărarea de produse locale, filtrarea apei potabile, folosirea bicicletei, reducerea consumului, cultivarea unei grădini etc.

2. Grija față de Oameni (și de sine)

  Permacultura e un curent de gândire ecologică și antropocentrică. Prin conștiința de sine omul poate înțelege consecințele acțiunilor sale și poartă întreaga responsabilitate asupra acestora. Grija față de oameni începe cu Sinele și se lărgește pentru a include familia, vecinii, comunitatea, până la scară globală, generațiile trecute, cât și prezente și viitoare.

  Civilizația contemporană ne asigură considerabil îndeplinirea nevoilor materiale. Cu toate acestea, există riscul ca prin comportamentele noastre de consum să degenerăm într-o goană irațională după un confort bazat pe exploatarea resurselor naturale din comunități defavorizate. Acest șablon dă naștere și perpetuează o serie de inegalități sociale și alte abuzuri, deprivând comunitățile locale și generațiile viitoare de securitate materială și suveranitate asupra propriului lor destin.

În cele mai sărace părți ale lumii, grija pentru oameni poate presupune accesul la suficientă  hrană și apă curată, siguranță, adăpost etc., în timp ce în țările bogate este nevoie de o repoziționare asupra conceptului de confort și consum și o revoluție tehnologică industrială care să înlocuiască sistemele actuale nesustenabile.

Cu toate acestea, grija față de oameni nu se reduce doar la satisfacerea nevoilor materiale, din moment ce majoritatea conflictelor au o cauză emoțională și socio-politică. Este nevoie și de creșterea abilitățile noastre sociale și inter-personale, mai puțin dezvoltate decât aptitudinile noastre tehnice.  

“Cel mai bun moment pentru a planta un copac este ieri.”

3. Reinvestirea echitabilă a surplusului.
Limitarea Consumului și a Creșterii populației

      Permacultura caută să împartă resursele în mod echitabil între oameni, animale și plante, fără a uita că generațiile viitoare vor avea nevoie de hrană, apă și adăpost la fel ca și noi. 

      Cunoașterea limitărilor dintr-un sistem pare fi o 

     

 

provocare, dar în același timp o realitate care, dacă ar fi asumată și conștientizată, ar face mai ușoară navigarea către soluții echitabile și de lungă durată. Intenția este de a dezvolta o cultură a cooperării, mutual prosperă, în locul uneia bazate pe competiție individualistă pentru resurse limitate.

Lucrează cu natura, nu împotriva ei. 

PRINCIPIILE PERMACULTURII

1. Observă și interacționează

“Frumusețea stă în ochii privitorului”

    Înainte de transmiterea cunoașterii prin cultura orală și scrisă, cea mai veche modalitate de cunoaștere a mediului înconjurător a omului a fost prin simțurile sale directe. Abilitatea de a citi peisajul și de a codifica și transmite informații a contribuit la evoluția speciei umane și la dezvoltarea abilității de supraviețuire în natură. În contemporaneitate oamenii sunt deconectați de natură, care a devenit o marfă de consum neînțeleasă. Înțelegerea mediului înconjurător a scăzut, odată cu abilitatea noastră de a răspunde provocărilor ecologice.

   Procesul de observare și analiză precede proiectarea la orice scară (grădină, fermă) și se reia mereu în timp. Prin identificarea și înțelegerea șabloanelor, detaliilor, fluxurilor

de energie, funcțiilor, elementelor, conexiunilor și a contextelor materiale și socio-culturale în timp și spațiu putem emite o listă cu ipoteze și date ale proiectului care să ne ghideze către a lucra cu natura și nu împotriva ei. 

 

   Interacțiunea etică, prudentă, incrementală, creativă și strategică este utilă în cadrul sistemelor complexe ecologice, unde orice acțiune poate avea consecințe neprevăzute, potențial distructive.

   Exemple de aplicare ale principiului sunt: 20% din acțiuni dau 80% din rezultate, alocare de minim de efort pentru maxim de efect, “fail fast”.

“Fă-ți sanie vara și car iarna”

2. Captează și stochează energia

     Toată energia aflată pe Pământ este, de fapt, energie solară reconvertită în biomasă prin mecanismul fotosintezei. Toată viața de pe planetă e strict dependentă, direct sau indirect, de energia solară.

     În fiecare aspect al vieții noastre suntem influențați de diverse forme de energie (gravitație, electromagnetism, vânt, soare, apă, minerale), a căror tendință generală în orice sistem este către entropie - pierderea energiei (ex.: pierderea prin conversie). Astfel, una din cele mai importante preocupări ale noastre ca practicanți ai unei culturii regenerative este de a identifica fluxurile de

energie și de a le prelungi sau scurta traseul prin sistem în funcție de nevoi.   

 

      În virtutea acestui principiu, una din activitățile de mare importanță a omenirii ar fi adaptarea peisajului și a îmbunătățirilor funciare la funcții precum captarea, reticularea și utilizarea unei cantități cât mai mare de energie liberă, stocată în capital și infrastructură naturală integrată în elemente precum: păduri de cherestea, perdele forestiere, livezi, plante perene, reactoare de compost, ciupercării, iazuri, baraje, humus, mulch, compost, structuri vii, case naturale cu rol de baterie de climat.

3. Obține o recoltă 

“Nu poți lucra cu stomacul gol”

       În permacultură este imperativ ca fiecare sistem proiectat să aibă funcția de producție a unei recolte tangibile: o casă, grădină, parc, școală, au potențialul de a conține elemente care vor asigura o recoltă de legume, plante aromatice, medicinale, miere, fibre sau combustibil.

      Bill Mollison, fondatorul permaculturii era de părere că “productivitatea unui sistem este, din punct de vedere teoretic, nelimitată, sau limitată doar de informațiile, imaginația și creativitatea proiectantului”. Măsurarea și inventarierea energiei dintr-un sistem ecologic sau social se face prin prisma celor 8 forme de capital: financiar, material, natural, social, intelectual, experiențial, spiritual, cultural.

În permacultură, sistemul de producție ideal este unul divers, nu axat pe monoculturi, deși și acestea își au sensul într-o mai mică sau mai mare măsură. Proiectarea urmărește să producă o recoltă și să creeze valoare adăugată construind pe potențialul natural al sitului (amenajarea unui iaz în zona în care băltește natural apa).

    Autosuficiența este un concept romantic pentru că nu putem crea suficient capital din fiecare tip pentru a ne satisface integral nevoile. Astfel, strategia optimă ar fi să păstrăm în sistem acele forme de producție a căror funcționare nu depinde exclusiv de inputuri externe iar, pentru restul, să ne menținem antrenați în sisteme de schimb local, care țin vie legătura socială și nu obligă pe nimeni să producă artificial lucruri de care au nevoie.  

4. Acceptă feedback și aplică auto-reglarea

“Proiectează pentru cea de-a șaptea generație”

   Sistemele complexe evoluează prin integrarea feedbackului și navigarea ghidată de tensiuni,  raportate la realitatea curentă, context, nevoi și realitatea dorită. Mare parte din disfuncționalitățile observate în societate sau alte sisteme apar din cauză că nu se integrează nevoia sistemelor de a evolua și de a se adapta, atitudinea față de feedback, schimbare și evoluție fiind o reacție de negare, apărare, respingere.

       Pentru început cel mai sigur și simplu mecanism de feedback este auto-analiza: ne definim realitatea curentă, ne urmărim nevoile și formele prin care le satisfacem, calitatea vieții dorite, cantitatea de energie input / output în viața noastră și în comunitățile noastre și suntem atenți la semnale de apropiere sau îndepărtare față de realitatea pe care vrem să o trăim, pentru a ne asigura că acțiunile noastre ne ghidează înspre starea dorită.

5. Folosește și prețuiește resursele și serviciile regenerabile

“Lasă natura să lucreze”

  Principala caracteristică a resurselor și serviciilor regenerabile este capacitatea lor de a se reface și reînnoi prin procese naturale, pe parcursul unor perioade de timp rezonabile, fără nevoia de a reinvesti constant inputuri ne-regenerabile pentru funcționarea și manifestarea lor. În limbaj economic, serviciile regenerabile reprezintă sursele de venit, în timp ce inputurile ne-regenerabile reprezintă costurile de investiție.

    În permacultură încercăm să folosim optim resursele regenerabile pentru a crea sisteme diverse, cu productivitate mare și reziliente în timp, chiar dacă în procesul de implementare investim resurse ne-regenerabile. În prezent, tendința industriei este de a consuma resurse neregenerabile și de a distruge resurse regenerabile, astfel închizând perspectiva lor de  producție.

       Acest principiu ne îndeamnă să conștientizăm valoarea abundenței resurselor naturale și a   serviciilor ecosistemice pentru reducerea consumului și dependenței de resurse neregenerabile. Câteva exemple de utilizare a funcțiilor pasive naturale sunt: purificarea și oxigenarea apei în natură prin curgere și filtrare naturală, curățarea unui teren de resturi de vegetație și fertilizarea sa de o turmă de oi, bioremediere prin folosirea de plante bioacumulator, descompunerea resturilor vegetale prin procesul de compostare bacteriană.

        Un aspect important al managementului sistemelor de permacultură este grija ca serviciile și funcții pasive naturale să prospere în timp, să fie stabile și interconectate între ele și cu celelalte elemente din sistem.

6. Nu produce deșeuri

“Strânge bani albi pentru zile negre”

         Acest principiu îmbină simplitatea cu responsabilitatea pentru bunuri materiale și poluare într-o abordare care privește deșeul ca pe o resursă și o oportunitate.

Plantele pierd prin rădăcini până la 10% din energia acumulată prin fotosinteză. Deși poate fi văzută ca o risipă, carbohidrații eliberați sunt o sursă de hrană pentru rețeaua trofică a solului, care, prin simbioză, aprovizionează planta cu minerale. Frunzele căzute în pădure sunt descompuse de ciuperci, care sunt consumate la rândul lor de alte viețuitoare. Tot în pădure, râma consumă frunze căzute și alte resturi vegetale de la suprafața solului și le transformă în humus.

      În permacultură valorificăm integral potențialul de interacțiune între outputurile și inputurile elementelor, în cât mai multe iterații, de-a lungul întregului lor ciclu de viață.

      Pentru o societate mai responsabilă, conștientă de impactul ei, e nevoie de o revoluție ecologică în industrie, prin aplicarea de principii de design natural, folosirea de materiale biodegradabile care reduc impactul negativ asupra mediului și scad presiunea pe resurse.

7.Proiectează de la tipare la detalii

“Nu vezi pădurea de copaci”

         Tiparele sunt o sursă de inspirație pentru permacultură. Universalitatea tiparelor naturale și sociale ne permite să conceptualizăm modul de funcționare și manifestare a acestora pentru a putea găsi soluții simple, sistemice de tip bottom-up. Spre deosebire de tehnici specifice șabloanele naturale și sociale pot fi replicate și scalate în contexte și situații diverse. Unele exemple de tipare la care ne raportăm ca designeri de permacultură sunt pădurile ca model de producție diversă și integrativă, interacțiunea dintre animale și plante ca model de combatere a dăunătorilor și fertilizare a solului.

      Din punct de vedere socio-cultural un șablon ar fi teoria adoptării inovării. Acest principiu oferă și cele mai multe metodologii de proiectare precum: Scară a permanenței în agricultură, analiza Sectoarelor și analiza zonelor. Toate oferă indicații legate de interdependența, poziționarea, ordinea amplasării cat și ierarhizarea elementelor într-un sistem în funcție de frecvența utilizării, nivelul de energie și timpul necesar pentru a produce modificări la anumite nivele/elemente.

8. Integrează mai degrabă decât să separi

“Unde-s mulți, puterea crește”

        Unul dintre cele mai importante aspecte ale ecologie este faptul că relațiile dintre elementele ecosistemului sunt cel puțin la fel de importante ca elementele însele. Un ecosistem vibrant și sănătos are la baza un cumul  de conexiuni și relații beneficii. Permacultura, urmărește să integreze elemente împreună, astfel încât nevoile unui element sa fie sunt furnizate de către un altul. Acest lucru este bine descris de trei principii enunțate anterioare de Bill Mollison: Fiecare funcție importantă este susținută de mai multe elemente. Acest lucru crește reziliența sistemelor și scad șansele de eșec sau dezastru.

      Un element îndeplinește mai multe funcții.  Într-un sistem de permacultura încercăm să folosim toate funcțiile și producția unui element, de exemplu o găină poate oferi ouă, carne, căldură, pene, controlul dăunătorilor, compost, etc. pentru a crește randamentul sistemului și pentru a crea un sistem mai integrat.

Utilizarea proximității – poziționarea relativă în raport cu alte elemente. Așezarea elementelor astfel încât să creează relații utile și conexiuni pentru toate elementele. Un ecosistem sănătos, divers este o consecință a numărului de conexiuni între elemente, nu de numărul de elemente.

Fiecare funcție importantă este susținută de mai multe elemente.

9. Folosește soluții lente și de mică amploare 

“Small is beautiful”

      Principiul operează mai ales la nivelul sistemelor de luare a deciziilor privind marimea, calitatea, impactul, evoluție și imbunatățire continuuă a proiectelor în timp. Este declinat atât din ecosisteme naturale, dar și din culturi evolutionare de organizare și luare a deciziilor. Practic, principiul poate fi folosit ca instrument de feedback și navigare pentru a implementa sisteme și solutiile mici și lente, mai ușor de întreținut decât cele mari.  Din punct de vedere al managementului proiectelor de permacultură pașii recomandați pentru a crea sisteme complexe,

reziliente în timp sunt: implementarea unui proiect la scara mică-umană proporțional cu resursele, experiența si disponibilitatea, implementarea și evaluarea, integrarea feedback-ului, stabilizare și extindere. Toate aceste iterații sunt ciclice. Principiul invita la simplitate, pragmatism, responsabilitate pentru resurse materiale si umane. Solutii mici au o probabilitate mai mare de adaptare la nevoile si contextul local sau global. 

10. Folosește și prețuiește diversitatea

“Nu pune toate ouăle într-un singur coș”

        Diversitatea reduce vulnerabilitatea fața de diverse amenințari (clima nefavorabilă, dăunători, fenomene meteo extreme, etc) și oferă redundanță, stabilitate, protecție față de prădători, creșterea rezilienței. În permacultură includem întotdeauna o mare varietate de abordări, plante, animale, structuri, șabloane, funcții, randamente. Diversitate actionează ca o poliță de asigurare – în cazul în care o cultură sau o abordare eșuează, altele pot reuși.

    Cu toate acestea aplicarea și întelegerea principiului nu trebuie să se reducă doar la numarul de elemente sau specii dintr-un sistem.

       Accentul trebuie pus mai degrabă pe numarul de conexiuni funcționale între specii și elemente, decât numarul lor. Deasemenea este nevoie să se mențină un echilibru între producție și diversitate, pe cât posibil să se proiecteze sisteme care să îndeplinească ambele funcții, precum sistemele agroforestiere. Ecosistemele naturale dau un randament sigur dar scăzut iar cele artificiale dau un randament rapid dar greu de menținut (management intensiv).

11. Maximizează efectul de muchie și valorifică marginile

     Zona de tranziție între doua ecosisteme este caracterizată printr-o diversitate și productivitate mai mare decât oricare dintre cele două ecosisteme distincte. Principiul se aplica atât ecosistemelor naturale cat și a celor socio-culturale oferind indicii și metodologii de proiectare astfel încât sa se maximizeze producția și funcționalitatea. Cu toate că aplicarea principiului presupune maximizarea zonei de interacțiune între doua ecosisteme, a marginii, precum câmpie-pădure, nu trebuie neglijat faptul ca în zona de tranziție competiția pentru resurse, nutrienți, lumină, apă, hrana este mai intensă.

O interpretare eronată, frecvent facută de designeri de permacultură în proiectarea sistemelor agroforestiere este neglijarea competiției pentru resurse și evoluția sistemului  în timp; consecința directă fiind scăderea producției, limitari privind recoltarea, managementul buruienilor și într-un final aparația bolilor datorită stresului hidric, nutrienți insuficienți, aerare insuficientă, etc.

"Nu crede că ești pe calea cea bună doar pentru că este o cale bine bătută"

12. Folosește și răspunde creativ schimbării

,,Viziunea nu este să vezi lucrurile așa cum sunt ci cum vor fi.”

      Lumea se schimbă atât de repede încât nu avem timp și prezență pentru ao  observa. Este imposibil să se prezice cum va arăta lumea în 20 de ani. De la politică și sistem de guvernare până la producția de alimente, energie, transport, totul se transformă atât de repede și s-ar putea schimba fundamental în viitor. Poate fi ingrijorator și dureros dar poate fi o oportunitate.

Principiul tratează două aspecte privind schimbarea și impermanența: proiectarea și planificarea astfel încât schimbările cunoscute precum anotimpurile succesiunea

ecologică să producă valoare și  adaptabilitatea la schimbările sistemice care nu pot fi controlate sau intuite. Permacultura este despre sustenabilitatea și regenerarea ecosistemelor naturale și a culturii umane. Cu toate acestea, în mod paradoxal, durabilitatea în timp depinde de flexibilitate și adaptarea la schimbare. Cand au loc schimbari externe puternice flexibilitatea devine mai importantă decât rezistența și rigiditatea, rezultatul fiind o stabilitate dinamică. Sistemele evoluază în timp, de multe ori spre o mai mare diversitate și productivitate. Este bine să lucrăm cu această tendință.